Rogvaiv - Familia mea
E frumoasa, e buna, grijulie mereu
Ea ma tine de mana
Si e ingerul meu.
Mamica mea, pentru mine stea,
Imi canta-ncetisor,
Si-mi spune: Somn usor!
E inalt si puternic,
Ca un print din povesti,
Ne jucam de-a de toate
Cum tu nici nu gandesti.
Taticul meu, jucaus mereu
Ma poarta dupa gat, cu el nu mi-e urat.
Taticul meu e ca un erou,
Sau cavaler sau cal,
Taticul ideal.
Are parul ca neaua,
Spune-ntruna povesti.
Are doar vorbe bune,
Chiar si-atunci cand gresesti.
Bunica mea, glas de catifea.
Ma-nvata poezii si jocuri de copii.
Bunica mea, merg in parc cu ea,
In leagan noi de dam, cu creta desenam.
Pe genunchi el m-aseaza
Sta cu mine oricat,
Si-mi explica intruna
Cate sunt pe pamant.
Bunicul meu, intelept mereu
Orice l-as intreba,
Raspunsul voi afla.
Bunicul meu, e dibaci zic eu,
Si cel mai priceput, in toate ne-ntrecut.
Toate-s bune, dar seara
Cand ma duc la somnic.
Eu imi rog ingerasul sa m-asculte un pic,
Si-i spun asa: Tare te-as ruga,
Sa-mi dai un fratior, asa mai marisor,
Sau surioara, mai marisoara,
Sa stie sa vorbeasca, si mult sa ma iubeasca.
Bunica
de Otilia Cazimir
Cand vantul copacii indoaie,
Si ploua, si-i frig, si ni-i frica,
Fugim la bunica-n odaie,
Noi: doua surori si-o pisica.
Acolo-i caldut si-i tacere.
Divanul batran dintre usi,
Cu vechile lui laicere,
Ne-asteapta cu carti si papusi.
Bunica ne iese-nainte
Cu zambetu-i bland de bunica:
- „Ei, care mi-a fost mai cuminte,
Fetitele, ori tu, pisica? ...”
